Un dialog cu Eli
Elisabeta Gîlcescu ne incită cu „necunoscuta” sau inocenta chemare a iubirii. Expresia ce dă titlul se descifrează doar după ce citeşti toate poeziile. În căldura verii, lectura te poate răcori sau te poate înfierbânta mai rău. Grea vară… Simţirile sunt diverse şi complexe, cu sau fără angoasă, cu întoacere pe direcţii de diferite azimuturi, uneori contradictorii. Iubirea e declinată la toate cazurile, verbul a iubi e conjugat la moduri şi timpuri diferite, mai mult de „ea”, decât de „el”. Poeta este o adevărată stilistă. Şi stilul este omul, aşa cum scriau La Bruyere şi Leclerc. Trecerea timpului prin momente singulare sau conexate şi divizarea spaţiului definesc evoluţia iubirii din centrele de vizualizare intrinsecă sau extrisecă alese de domnia sa. Elisabeta Gîlcescu alege cu infinită grijă cuvintele, se joacă uneori cu ele, definind uşor trăirile reale sau închipuite, dorinţele de perfecţiune în definirea sentimentelor. Limpezirea gândurilor, singurătatea (fără leac), nestăv...
