Revelația unei urări

în singurătatea și neliniștea ce-o cuprind în ascuns,  încă mi-e zâmbet cuvântul, încă mai e ceva de spus, ceva de iubit, de neprefăcut,  încă aduceri aminte de cum ne-am întâlnit,  cum ne-au bucurat și ne-am petrecut,  uimiți de aceeași mirare, cum fug clipele,  iar oamenii știu să-și adune frumusețile nevăzute,  căutând ceva, iarăși și iarăși, de parcă a trecut un dor, ca să deslușim  bucuria fiecărui cuvânt,  cel adevărat din povestea de ieri, ca o tresărire, ca un strigăt,  un semn,  nu știu de ce,   când mă gândesc la noi, la povestea de ieri,  cum am sacrificat totul pentru prietenia de azi,  când nu eram singuri,   câte speranțe ne-am pus...  De atunci, n-am mai întâlnit oameni ca noi.  Eli Gîlcescu

Ca să înțeleagă cineva prietenia noastră, trebuie mai întâi să fi trecut prin ea. Chiar prin ciur și dârmon. Unii ne-au privit chiorâș. Nici acum, după 30 de ani nu simt „ furnicătura vreunei căințe “. Eram doar noi, puternice și de neînduplecat, îndrăgostite de adevăr, de dreptate, pregătite să punem capăt unui zbucium îndelung. Simțeam că suntem în tabăra învingătorilor. Nu știu unde am petrecut Crăciunul, acum 30 de ani. Poate împreună, încercând să modelăm libertatea, în felurite chipuri, să aducem bucuria printre dascăli. Până și  Dumnezeu  s-a bucurat de lucrarea pe care am început-o atunci.  Când toți așteptam o chemare... Știi, se spune că tot ce atingi azi este dumnezeiesc. Înseamnă că tot ce am „ atins “ în acele zile a fost ca un zâmbet fără slăbiciuni.  un zâmbet de mulțumire. Eli Gîlcescu 25 Decembrie 2019

Nu pot să ascund emoția acestei zile, bucuria ei. Sper să te surprindă , cum nu pot să uit norocul de a ne fi cunoscut. Așa cum, de fiecare dată, mă cuprind amintirile, numai gândindu-mă la noi, la c ele nevăzute, neștiute, mai puțin amintite, de-a dreptul nescrise. Doar noi le-am inclus între cele „nobile”.  Un sentiment inegalabil – euforia aceea – în zilele când credeam cu toții într-o nebunie. Oare se vor întoarce? Vor simți și alții ce am simțit noi atunci. Și cu ce forță și curaj. Eram pe culmi și credeam că vom îmbătrâni împreună. A fost clipa noastră de nemurire. Și ne-a reușit. Mi-ar fi plăcut să citesc tot ceea ce a însemnat Școala Nr. 7 în acele zile.  Sau despre o zi a unității – prilej de armonie, de ce nu, o inițiativă de a-i omagia pe dascălii de ieri, de azi, o zi a școlii, cu toți care au trecut într-un fel sau altul pe acolo.  Să-și regăsească fiecare locul unde a stat, a îngenuncheat și s-a rugat, dar și gândurile scrise în acele vremuri. Toată cores...

Clase cu calorifere improvizate, și când ajungeam la tine, în mijlocul camerei ardeam o lampă cu gaz. Și ne încălzeam. Mă sâcâie și acum amintirea acelor vremi. Mă sâcâie p entru că tremuram de frig alături de copii. Chiar și în întunericul   de acasă .  Și asta ne unea. Și ne întărea. Pentru că Dumnezeu ne-a dat putere pentru lucrarea noastră. Pentru ceasul nostru. Și cât de frumos să biruiești cu dragoste în toate. Atunci,  Crăciunul  era și Crăciunul tău. Unii își doreau o mașină, sau o casă, poate un copil. Câte nu-ți poți dori în ziua de Crăciun! Te gândeai numai la ziua de mâine. Ce dezamăgiri vor veni? Și cum le vei rezista? Mulți ani m-am învârtit în jurul tău, fără să simt diferența dintre noi. Uneori plângeai de durere și umilință. Te vedeam, te auzeam tot mai des. Aveai ceva din răbdarea lui  Iov . „ De aceea nu este răsplătit numai cel care face binele, ci și cel care îndură cu răbdare răul .“ Când te priveam, cum să nu fiu curioasă, să știu ce se în...

Mulți ani au trecut, o viață de om, de dascăl, prin bune și nebune vremuri, dar, uite, am supraviețuit, și cel mai important, au supraviețuit amintirile, chiar dacă unele pier pe altarul altora noi, le regăsim pe facebook , dar când vin de la prieteni vechi, parcă au alt miros. Nostalgic. Unele vin frecvent, așa cum s-a întâmplat cu cea din acest început de an, o urare specială, presărată cu atâtea amintiri dragi. Și căutând pe google despre acele zile fierbinți întâmplate în școala din Băneasa , nu am găsit nimic. De aceea, am pornit în căutarea unor supraviețuitori, și atât cât mai e timp, să recompun adevărul, lăsând câteva mărturii pentru posteritate. Multe nuanțe ale acelor zile vor fi trecute sub tăcere. Voi aminti de noi, de tot ce am trăit și simțit atunci. Voi zâmbi discret (un zâmbet fără slăbiciuni), când mă voi „lovi” de oameni, prieteni, fără a-i „murdări”, fără prejudecăți, îi voi închide într-un univers paralel, rece, gol. Chiar dacă uneori mai sună asurzitor. Nu a ...

77/55 Nu pot să cred, că uităm de această dată importantă – 1 Ianuarie, zi a începutului Noului An, zi în care s-a născut OMUL INIȚIATIVELOR în viața dascălilor din întreaga țară! Dumnezeu m-a adus în școala în care E. G. era un dascăl cu renume. Câte calități am putut descoperi în această făptură? Inteligența, spontaneitatea, corectitudinea, iubirea pentru copii și colegi, respectul pentru om, loialitatea, dăruirea de sine... o chintesență prin care încerc să definesc profesorul aflat în apogeul meseriei. Lecțiile dnei erau, fiecare dintre ele, indiferent de disciplina, modele pentru toți cei ce doreau să învețe sau să se perfecționeze în profesie. Orele de muzică deveneau altare în care vioara magică făcea să tresalte micile inimioare ale elevilor iubitei și respectabilei mele prietene. Punctul culminant al definirii personalității sale a fost momentul revoltei profesorilor din școala noastră și apoi, din întreaga țară. În fruntea protestatarilor, a transformat Școala Nr. 7 ...

Contemplând lucid și disperat o urare sau revelația 43/ 34 – vremuri reci N-am crezut că o vei întoarce  dinaintea nașterii mele încolțindu-i din toate părțile și mai mult de-atât de parcă ar fi și n-ar fi  între dimineți  iarna   uneori îi simt  sau poate că nu vioiciunea defel indecentă Eli Gîlcescu