Voiam să rămâi, voiam să rămân

în singurătatea și neliniștea ce-o cuprind în ascuns, 

încă mi-e zâmbet cuvântul, încă mai e ceva de spus,

ceva de iubit, de neprefăcut, 

încă aduceri aminte de cum ne-am întâlnit, 

cum ne-au bucurat și ne-am petrecut, 

uimiți de aceeași mirare, cum fug clipele, 

iar oamenii știu să-și adune frumusețile nevăzute, 

căutând ceva, iarăși și iarăși,

de parcă a trecut un dor, ca să deslușim 

bucuria fiecărui cuvânt, 

cel adevărat din povestea de ieri,

ca o tresărire, ca un strigăt, 

un semn, 

nu știu de ce,

 

când mă gândesc la noi, la povestea de ieri, 

cum am sacrificat totul pentru prietenia de azi, 

când nu eram singuri,  

câte speranțe ne-am pus... 


De atunci, n-am mai întâlnit oameni ca noi. 


Eli Gîlcescu


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un dialog cu Eli

Elisabeta Gîlcescu   ne incită cu „necunoscuta” sau inocenta chemare a iubirii. Expresia ce dă titlul se descifrează doar după ce citeşti toate poeziile. În căldura verii, lectura te poate răcori sau te poate înfierbânta mai rău. Grea vară… Simţirile sunt diverse şi complexe, cu sau fără angoasă, cu întoacere pe direcţii de diferite azimuturi, uneori contradictorii. Iubirea e declinată la toate cazurile, verbul a iubi e conjugat la moduri şi timpuri diferite, mai mult de „ea”, decât de „el”. Poeta este o adevărată stilistă. Şi stilul este omul, aşa cum scriau La Bruyere şi Leclerc. Trecerea timpului prin momente singulare sau conexate şi divizarea spaţiului definesc evoluţia iubirii din centrele de vizualizare intrinsecă sau extrisecă alese de domnia sa. Elisabeta Gîlcescu alege cu infinită grijă cuvintele, se joacă uneori cu ele, definind uşor trăirile reale sau închipuite, dorinţele de perfecţiune în definirea sentimentelor. Limpezirea gândurilor, singurătatea (fără leac), nestăv...
Citiți mai multe

S-a întâmplat de Crăciun

Ca să înțeleagă cineva prietenia noastră, trebuie mai întâi să fi trecut prin ea. Chiar prin ciur și dârmon. Unii ne-au privit chiorâș. Nici acum, după 30 de ani nu simt „ furnicătura vreunei căințe “. Eram doar noi, puternice și de neînduplecat, îndrăgostite de adevăr, de dreptate, pregătite să punem capăt unui zbucium îndelung. Simțeam că suntem în tabăra învingătorilor. Nu știu unde am petrecut Crăciunul, acum 30 de ani. Poate împreună, încercând să modelăm libertatea, în felurite chipuri, să aducem bucuria printre dascăli. Până și  Dumnezeu  s-a bucurat de lucrarea pe care am început-o atunci.  Când toți așteptam o chemare... Știi, se spune că tot ce atingi azi este dumnezeiesc. Înseamnă că tot ce am „ atins “ în acele zile a fost ca un zâmbet fără slăbiciuni.  un zâmbet de mulțumire. Eli Gîlcescu 25 Decembrie 2019
Citiți mai multe

Contemplând îndelung o urare

77/55 Nu pot să cred, că uităm de această dată importantă – 1 Ianuarie, zi a începutului Noului An, zi în care s-a născut OMUL INIȚIATIVELOR în viața dascălilor din întreaga țară! Dumnezeu m-a adus în școala în care E. G. era un dascăl cu renume. Câte calități am putut descoperi în această făptură? Inteligența, spontaneitatea, corectitudinea, iubirea pentru copii și colegi, respectul pentru om, loialitatea, dăruirea de sine... o chintesență prin care încerc să definesc profesorul aflat în apogeul meseriei. Lecțiile dnei erau, fiecare dintre ele, indiferent de disciplina, modele pentru toți cei ce doreau să învețe sau să se perfecționeze în profesie. Orele de muzică deveneau altare în care vioara magică făcea să tresalte micile inimioare ale elevilor iubitei și respectabilei mele prietene. Punctul culminant al definirii personalității sale a fost momentul revoltei profesorilor din școala noastră și apoi, din întreaga țară. În fruntea protestatarilor, a transformat Școala Nr. 7 ...
Citiți mai multe