Pentru că am pus început bun și tot ce înseamnă iubire

 


Aseară, la spectacol, am avut o mare surpriză: printre spectatori am văzut-o pe fosta mea învățătoare, Elisabeta Gîlcescu. Era tare mândră de mine. La aplauze a venit lângă mine și le-a vorbit spectatorilor despre cum eram când eram elevă. 

E mare lucru să știi că cineva te iubește de când erai mic! 

MULȚUMESC, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE! A, în fotografie, sunt aia care se uită în aparat. Normal. (Dana Voicu în spectacolul  Șase din 49, Teatrul de Artă București, regia Alexandru Maftei)


    Premiul pentru cea mai bună actriță (Dana Voicu) la Comic 7 B, Festival Internațional de Teatru            Independent de Comedie, 2017

    Premiul pentru cel mai bun actor (Liviu Cheloiu) la Comic 7 B, Festival Internațional de Teatru            Independent de Comedie, 2017

    Invitat în FNT – Festivalul Național de Teatru, 2014

    https://teatruldearta.ro/events/sase-din-49/

    https://yorick.ro/dana-voicu-din-pacate-competitia-din-sistemul-independent-nu-e-ideatica/


Comentarii

  1. Bună, ce faci?
    Pe aici, toamna este minunată. Iarba încă se încăpățânează să fie verde, frun-zele copacilor sunt zugrăvite în cele mai alese culori și nuanțe de roșu, maro, galben. După o plimbare, gustând din plin din splendorile acestui sfârșit de anotimp, am avut parte de o revelație. Nu-mi pot defini starea de spirit ce m-a cuprins, vizionând, undeva departe de țară, spectacolul Dana Voicu. Pentru mine, acest regal a fost sublim, extraordinar, straniu, dumnezeiesc, miraculos. Așa, m-a purtat și s-a jucat cu mine (în calitate de spectator cuminte), cu mintea mea, cu sentimentele mele. Și când spectacolul este oferit de un discipol eminent, când el este privit și trăit la in-tensitate maximă, alături de fiica mea, colega de suferință în primele clase primare, cu distinsa actriță, când ne-a însuflețit și ne-a răscolit dulci amintiri, în sfârșit, a reușit să ne învăluie într-un nimb de armonie și lumină, cu un rol magnific, com-plex. Nu seamănă cu nimeni, nu pot să îi găsesc corespondent în teatru sau cinema-tografie – ea este unică. Este rolul vieții ei, care se constituie în reper pentru toate câte vor urma. Am văzut-o scăldând-se în ruinele unei mari iubiri, clădita în timp, dar prăbușită azi. Aș spune, o iubire fără iubit. În preajma ei nu se mai află niciun bărbat care să îi insufle o pasiune din acelea cărora femeile cad pradă. Și atunci, se mânia, se învinovățea, se repezea la fiul ei, la soțul ei, pe toți îi considera vinovați de viața ei fără perspective de întâmplări, de interes… Nu se putea bizui pe nimic, nici măcar pe hazard, căci sunt și vieți ocolite de hazard. Încet-încet, este prinsă în vârte-jul unei pasiuni înălțătoare, înăbușită, puternică și atât de deosebită de pasiunile de până atunci care se legau și se dezlegau la fel de ușor. Când își vedea bujorii din obraz ofilindu-se, când tânjea după iubire, în dorința de a prelungi ultimele raze ale tinereții, îngrozită de singurătatea căreia i-a căzut pradă, reușește să iasă din chingi-le deznădejdii și hotărăște să își clădească propriul imperiu de una singură. O regie perfectă, un regizor unic – Alex Maftei. (E. G.)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un dialog cu Eli

S-a întâmplat de Crăciun

Contemplând îndelung o urare