Când știi

După un potpuriu de vise, m-a prins dimineața cu gândul la Cercul Poeților Apăruți. Spre seară, intrând pe facebook, a venit rândul sărbătoriților zilei. Printre ei, Cristiana Ilie, colegă de cancelarie.

„Mulțumesc, Eli. Rămâi primul meu mentor. Acum eu îndeplinesc rolul de mentor pentru alte persoane adulte. Recunosc faptul că nu e deloc simplu când știi că cineva te-a ales ca model. Recunoștință!” (Ilie Cristiana)

Mulțumesc, Cristiana! Bucuria mea este să văd cum darul de a fi mentor se transmite mai departe, cu responsabilitate și cu suflet.

Îți doresc puterea de a rămâne mereu aceeași călăuză blândă și autentică pentru cei care te aleg drept model. Mereu în căutarea de noi resurse de predare, mereu o primăvară. Da, da! Îmi amintesc că eram în locul potrivit,  la una din lecțiile tale deschise. Le-ai făcut cunoștință copiilor cu „Primăvara” lui Vivaldi – supranumit „preotul roșu” (de la culoarea părului său). Atât de veselă și jucăușă. Asemenea ție.

Mi se pare că asist, amintindu-mi. Ai fost grozavă, iar eu grozav de mirată de tine. Ne împărtășeam cu sinceritate cam tot ce ținea de școală. Gândeam ascuțit și cu ardoare. Aveam ambiții și ne străduiam din răsputeri.

Iar tu erai plină de spirit și gândeai mult. Aveai licărirea de libertate în priviri.

Ademenită și eu mă integrasem feroce în partitura ta, dusă până la perfecțiunea fiecărui detaliu.

Erai întruparea prospețimii. Și ești.

 

Eli Gîlcescu