Cutremurat de un înger printre noi
Ca
după o liniște surdă,
sfielnică, săgetătoare
în toată ființa,
de
la o zi la alta –
ca o clipă –
chiar dacă încurc anii
care m-au atins,
când
mă ating,
îi găseam adevărați
și îndrăzneam din ce în ce...
mai
mult.
Pariam că sunt.
Iar
în timp,
alt poem
îmi va lua locul –
fără lauri, cununi, trofee.
Comentarii
Trimiteți un comentariu