Cutremurat de un înger printre noi

Ca după o liniște surdă,
sfielnică, săgetătoare
în toată ființa,

de la o zi la alta –
ca o clipă –
chiar dacă încurc anii
care m-au atins,

când mă ating,
îi găseam adevărați
și îndrăzneam din ce în ce...

mai mult.
Pariam că sunt.

Iar în timp,
alt poem
îmi va lua locul –
fără lauri, cununi, trofee.

Eli Gîlcescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un dialog cu Eli

S-a întâmplat de Crăciun

Contemplând îndelung o urare